Nascut la 10 septembrie 1934, în satul Manastioara, oras Siret, judetul Suceava, în familia lui Gheorghe si Veronica Popescu, tarani cu avere modesta. Este al 8-lea dintre cei 13 copii ai familiei.

Face cinci clase la scoala primara din satul natal, începând cu anul 1941, iar în 1946, pe baza unui sumar examen de admitere, devine elev al Scolii Normale de Baieti din Siret, mutata aici de la Cernauti. Dupa 2 ani, în anul 1948, în urma reformei învata-mântului pe model sovietic, este elev în clasa a VII-a a Scolii Elementare din Siret, absolvita în 1949. Despre aceasta perioada, vorbeste în cartea La portile norocului.

Între 1949 si 1953, îsi continua pregatirea scolara la Timisoara si Oradea, plecat de acasa din cauza lipsurilor materiale, acum fiind si orfan de mama.

În septembrie 1954 reuseste la Examenul de admitere organizat de Facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi; între 1954 si 1958 este student al acestei facultati. Sustine examenul de licenta în 1958, fiind declarat diplomat universitar.

Îsi începe activitatea didactica în satul Draguseni, jud. Iasi, unde a lucrat pâna la 6 martie 1961, când este numit inspector metodist la Sectia de Învatamânt a raionului Bârlad. În aceasta calitate, a cunoscut un mare numar de localitati, unitati scolare si slujitori ai scolii. Era vremea când atât învatatorii si profesorii, cât si inspectorii erau scosi de la activitatile lor firesti, fiind trimisi sa lamureasca taranii sa intre în gospodariile colective. Aici sta pâna la 31 august 1962, iar de la 1 septembrie, acelasi an, este numit, pe baza de concurs, asistent la Facultatea de Filologie din Iasi.

În 1972 a fost numit lector, în 1990 conferentiar, iar în 1994 profesor la aceeasi facultate, toate posturile fiind ocupate pe baza de concurs. Între ianuarie 1990 si decembrie 1999 (timp de 10 ani) a fost seful Catedrei de limba româna pentru studenti straini, înfiintata ca unitate aparte în 1990.

A facut lectii de dialectologie româna si lingvistica generala cu studentii români si limba româna cu studentii straini (dintr-un mare numar de tari).

În anii 1963-1966 a cules folclor si texte dialectale din Bucovina, urmarind terminologia pastoreasca, iar în anii 1979 si 1982 a facut unele anchete toponimice tot în zona Bucovinei, fiind inclus în colectivul care avea în plan realizarea Dictionarului toponimic al Moldovei si Bucovinei.

În 1976 a sustinut la Universitatea „Al. I. Cuza“ teza de doctorat Termeni pastoresti în limba româna (pe baza ALR), publicata în 1980.

În 1992 primeste Premiul „Timotei Cipariu“ al Academiei Române pentru lucrarea colectiva Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I. În 1994 primeste Premiul Meritul Cultural al Salonului Cartii de la Chisinau si în acelasi an i s-a acordat titlul de Cetatean de onoare al orasului Siret, pentru cartea Siretul – vatra de istorie si cultura româneasca al carei autor principal si coordonator a fost.

A publicat peste 40 de carti: editii, antologii, carti de lingvistica (îndeosebi etimologie), istorie a orasului Siret si împrejurimilor, proza, poezie, fabule, carti pentru copii, poeme în proza, la care se adauga câteva sute de studii, articole, note, recenzii.

Despre activitatea literara si stiintifica a lui Ion Popescu-Sireteanu s-au publicat peste 130 de articole, cronici, recenzii, note.

A colaborat la un mare numar de reviste stiintifice si de cultura si la unele ziare. Este membru al unor societati culturale, literare si stiintifice.

În lista care urmeaza, nu sânt incluse poeziile si poemele în proza publicate de-a lungul anilor.